Dragă inimă, vreau să te anunţ că din acest moment nu mai am încredere în tine. M-ai înşelat, m-ai trădat ca cea mai infidelă prietenă. În ce fel de jocuri ai încercat să mă implici? Cu ce ţi-am greşit de ai ales o răzbunare atât de cruntă? M-ai făcut să cred că îl iubesc. Ai bătut atât de tare, gata să-mi sari din piept, de fiecare dată când i-am pronunţat numele. Mi-ai furat somnul şi mi-ai zbuciumat zilele. Când am fost aproape de el, am fost neliniştită pentru că ştiam că o să stăm împreună doar un timp măsurabil de acele ceasornicului. Eu tânjeam după eternitate. Când nu eram cu el, simţeam un dor nebun. Era departe. Mai departe decât stelele care mi-au ţinut companie atâtea nopţi. Acum nu mai simt nimic. Probabil nu l-am iubit niciodată, a fost doar o capcană de-a ta. Recunosc, e şi vina lui că s-a schimbat sau poate nu a fost niciodată aşa cum am crezut, dar tu m-ai păcălit! De ce m-ai făcut victima unei minciuni?
Şi încă te joci cu sentimentele mele. Chiar crezi că o să-ţi meargă cu un scenariu identic? Cum adică mi-am găsit sufletul pereche? Nu, din cauza ta nu mai cred în destin. El are viaţa lui, acolo, undeva, lângă norii pe care eu nu îi pot atinge. Nu o să-l aştept, nu o să-l caut. E doar o iluzie în care încerci să mă atragi. Dar, eu rătăceasc pe o cărare care duce altundeva. Nu la el. Nu încerca să mă convingi. Nu mai am nopţi pe care să le pierd gândindu-ma la el, nu mai am vise în care să fim împreună. Ai dreptate, poate el e altfel. Ştiind că nu o să cad uşor în mreajele tale, de data asta ai ales bine. Prea bine. Degeaba. Refuz să mai intru în jocul ăsta. Nu mai am încredere în tine.
No comments:
Post a Comment